Copilaria de la Piticot la Playstation (partea I)

Cine a crescut sărind coarda n-ar da jucăriile sărăcăcioase comuniste pe bogăţia capitalistă. Psihologii spun, totuşi, că e mai bine acum, când copiii au de unde alege.

Nici animăluţele din pluş nu mai sunt ce erau. Acum, văcuţele, iepuraşii, ursuleţii sau broscuţele blănoase au un „echivalent” virtual, pe care copiii îl pot plimba, îmbrăca, îl pot duce la cumpărături folosind bani care au valoare doar pe net.

Totuşi, copilăria celor crescuţi cu cheia de gât, coarda în buzunar sau soldăţeii din plastic în ghiozdan pare astăzi, în epoca jocurilor pe calculator, o acuarelă pe care s-a vărsat borcanul cu apă.

Perioada comunistă îşi are farmecul ei, chiar şi aşa, revăzută în poze alb-negru. Tinereţea se păstrează vie în gustul inconfudabil de Cico sau Quick-Cola, de prăjituri cu nume de fete, cumpărate de la patiseria din colţ, de ciocolată cu o consistenţă de rumeguş. Cine s-a jucat cu plastilină, s-a uitat la desene cu Mihaela, Miaunel şi Bălănel, a jucat „lapte gros” în curtea şcolii şi fotbal pe maidan sau a imitat-o pe Nadia la bătătorul de covoare n-ar schimba pentru nimic în lume acele vremuri nici pe o mie de „playstation”-uri sau păpuşi Barbie.

Toate poveştile de pe vremea în care „Nu te supăra frate” era un joc, nu o replică în cartier, pot sta onorabil alături de orice altă întâmplare petrecută în lumea în care poneii de pluş au căpătat senzori de sunet şi atingere, iar roboţeii nu mai sunt făcuţi din pachete de ţigări lipite, ci au senzori vizuali infraroşii pentru evitarea obstacolelor şi detectarea mişcărilor.

Psihologii sunt, totuşi, de altă părere, şi spun că varietatea de acum e în avantajul copiilor, cu condiţia ca părinţii să ştie şi să poată face o selecţie sănătoasă a jucăriilor.

Sa revedem doua desene animate romanesti de dinainte de `89,Mihaela, Miaunel şi Bălănel,poate cele mai cunoscute:)

Sursa